• Citeste fragmente din romanul Ema (Fetita din conserva) de Lucian Parfene••• O cronica la spectacolul... Prapadul! Regia Lucian Dan Teodorovici Precum si alte texte numai pe Teatru Online •

joi, 26 mai 2011

O noapte furtunoasă ! Note şi impresii...

Reprezentaţia "O noapte furtunoasă !” în regia lui Alexandru Dabija, marchează aniversarea a 170 de ani de la primele spectacole jucate pe scena Teatrului Naţional "Vasile Alecsandri"
Scenografia este asigurată de Dragos Buhagiar. Din distribuţia spectacolului fac parte Petronela Grigorescu (Veta), Haruna Condurache (Ziţa), Călin Chirilă (Jupân Dumitrache), Florin Mircea (Nae Ipingescu), Dumitru Năstruşnicu (Chiriac), Cosmin Maxim (Rică Venturiano) şi Doru Aftanasiu (Spiridon).

Regizorul abordează cu foarte mult curaj piesa, echipa de actori fiind una tînără, excepţia fiind doar actorul Florin Mircea, în rolul lui Nae Ipingescu . Textul este bine respectat fără prea multe derapaje verbale. Mizeria şi sexul sunt punctele cheie ale acestei piese pe care mizează regizorul, restul fiind ca să zic aşa în „grafic”. Dacă mizeria, dezordinea, i-a reuşit foarte bine, scena reproducînd cu multă fidelitate imaginea unui şantier cu amorul a cam scrîntit-o.

Decorul e bine construit sau altfel zis în construcţie. De aici nu lipsesc groapa unde este preparat mortarul, schelele, sacii cu ciment, uneltele specifice, lopeţi, topoare, ferăstraie, mistrii, roaba este plasată oarecum central şi este plină cu sticle de vin şi "inevitabila" latrină amplasata nefiresc în faţa casei.
Este o viziune agresivă, poate prea furtunoasă a piesei lui Caragiale.
Nici nu e de mirare la cît de dinamic se dăsfăşoară lucrurile pe scenă. Se aleargă mult pe schele, actorii se caţără cu dibăcie, leagă fire electrice, din care sar scîntei, pentru a aprinde becurile, imaginea foarte reuştă a şantierului dă spectatorului senzaţia de nesiguranţă. De altfel dacă stai prea aproape de scenă ai toate şansele să fii stropit de mortar ori să te prăfuieşti binişor pe costum. Ba mai mult pentru a convinge cît mai mult publicul, sunt sparte în latrină fiole cu mirosurile sulfuroase care se simt chiar prea bine şi deranjant. Aşadar eşti acolo, simţi vibraţiile schelei, ba chiar ai senzaţia că stîlpul de iluminat poate oricînd să se prăbuşească peste tine cînd Jupîn Dumitrache îl izbeşte pentru a reaprinde becul ori că latrina se poate prăbuşi atunci cînd Spiridon o zgîlţîie isteric la scena amorului. Punctele nereuşite ale spectacolului sunt simularea actului sexual dintre Veta şi Chiriac care ar fi putut fi sugerată altfel, poate mai puţin vizibil, (puteau fi doar zgîlţîite schelele şi ar fi fost suficient), cît despre Spiridon ascuns în latrină şi făcînd lucruri adolescentine, (Hîmm...) mă duce cu gîndul la un umor de proastă calitate. Ce a urmat după sex, simularea urinării lui Chiriac de pe schelă, e poate cel mai scandalos şi inutil gest al spectacolului atît prin faptul că durează prea mult şi nu spune absolut nimic, cît şi tehnic. Alt minus ar fi că Rică Venturiano ajunge prea repede în chiloţi şi stă prea mult cu ei la vedere atunci cînd o curtează fără să ştie pe Veta, confundînd-o cu Ziţa.

Interesantă este ultima scenă a piesei, care în viziunea regizorală a lui Alexandru Dabija, Rică Venturiano devine un fel de "Ana a lui Manole". Acesta este prins ascuns în fundaţia neterminată a gardului, şi riscă să fie aproape tăiat cu un fierăstrău apoi bărbaţii aruncă cu mortar peste el în timp ce Ziţa îl scoate isterizată cu mîinile. În cele din urmă, situaţia se clarifică, toţi îşi dau seama de încurcătură şi piesa se termină cu bine, evident la un pahar de vin. Onoare de familist a lui Jupîn Dumitrache rămîne "nepătată" iar tînărul ziarist R.V. cu promisiunea însurătorii cu Ziţa.

Despre jocul actorilor aş acorda numai note de zece mai puţin actriţelor pe care le necăjesc cu un nouă asta pentru că la unele replici vorbesc cam prea repede şi de neînţeles.

În concluzie "O noapte furtunoasă" în regia lui Alexandru Dabija este un spectacol provocator, naturalist, vivace, vital dacă vreţi, care nu plictiseşte dar, care nu îl recomand pudicilor sau celor mai puţin familiarizaţi cu teatru. Poate şoca, poate aduce zîmbete, dezgust sau teamă. În orice caz nu cred că cineva scapă „nefurtunat” după un asemenea spectacol.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu