• Citeste fragmente din romanul Ema (Fetita din conserva) de Lucian Parfene••• O cronica la spectacolul... Prapadul! Regia Lucian Dan Teodorovici Precum si alte texte numai pe Teatru Online •

joi, 29 septembrie 2011

Povestea unui om liniștit


I.
Curvele îl ştiau după umbră. O umbră care acoperea tot trotuarul de sub baza podului.
- La dracu iar vine impotentul ăsta pervers, spuse Lili
- Voi îl cunoaşteţi ?, întrebă o blondă pirpirie cu părul creţ.
- Mda...un freak.
- Un ce?
- La Bîrlad nu aveţi ore de engleză. Un ciudat proasto.
- Tu eşti nouă şi nu ştii însă buhaiul are o fantezie de te lasă mască. Fantezie de impotent.
- Chiar e impotent?, întrebă cu naivitate blonda.
- Aha. Nu i se scoală deloc. Cred că e cu capul.
- A fost cu Veronica.Cică e naşpa. E mai bine să-l ocoliţi. Nu se ştie niciodată.
- Fată eu nu mă bag... oricum de la unu jumate sunt ocupată aşa că...o privi lung pe Mara.
- Fugi de-aici. Nici gînd, răspunse aceasta dînd a lehamite din mînă.
- Poate tu?, îi spuse făcîndu-i cu ochiul blondei celei noi.
- Sttt, că vine....
- Bună... Ce fac fetele? Vocea pîrţîgăiata a grasului le întrerupse brusc discuţia.
- Bună... răspunseră toate cu un zîmbet larg și complice.
- A.... iar dumeata, întări Lili.
Grasul scoase un da lung şi ruşinat o privi cu timiditate pe fata cea nouă şi clefăi pofticios din buze.
- Un sex oral?, îl întrebă surîzînd Mara.
- Nu... Eu.... dacă se poate... cum să vă spun aş vrea cu fata blondă... să, să...  stau puţin de vorbă. E nouă nu?
- Suzi da-te mai aproape, domnul vrea să-ţi vorbească.
- 100 de mii oralul, 200 numărul sau 250 pe oră. Fara sex anal, îi spuse direct blonda.
- O ho... izbucni Mara, da ce promptă eşti... Domnul vrea ceva special nu-i aşa? Fetele izbucniră în rîs. Un miam miam...
- Vă rog, vă rog, se precipită grasul... Ştiţi că eu vă respect foarte mult.
- O da...., se minună Mara,
Un taxi opri lîngă piciorul din dreapta al podului.
- Hopa...eu am plecat, spuse Veronica, pa fetelor, aveţi grijă de domnu, că ni-l pierdem de client. Rîsetele continoara la fel de zgomotos
- Pa tu... norocoaso ce eşti.
Şoferul claxonă scurt de două ori şi maşina demară în trombă stîrnind un nor de praf.
- Măi da ce tare e tipul, spuse cu invidie Mara.
- Tare pe dracu.

II
- Uite domnule...?  interveni Suzi
- Dragoş.
- Dragoş, aşa... Pentru discuţii tariful e mai mare. 500 de mii pe oră.. Tot ce e suplimentar se taxează. Ai înţeles?
- Sigur, sigur se precipită grasul.
- Bun scoate banii să văd că-i ai.
- Am pentru două ore îi spuse surîzînd în timp ce-i număra bancnotele în palmă.
- Ok. Unde mergem?
- La mine e bine?
- Aha... Luam un taxi?
- A nu... stau chiar aici la blocurile din spatele gării, zise grasul arătînd cu mîna în direcţia unor blocuri cenuşii cu patru etaje, putem merge pe jos.
- Cum vrei da te taxez de pe acum să ştii.
- Da sigur, sigur nu e nici o problemă domnișoară Suzi. Pot să-ţi spun aşa nu?
- Sigur că da. Spune-mi cum, vrei domnule Dragoş.
- Ştii ceva aş vrea, să-mi spui Pufarină. Nu-mi place numele meu... Spune-mi aşa Pufarină pufoasă, sau pufarină mică, sau cum vrei dumneata.
Suzi îl măsură cu privirea din cap pînă-n picioare... Apoi spuse cu neîncrdere...
- Bine Pufarină... Ești cam  necăjit sau mi se pare mine.... Ce ascunde suflețelul ăla al tău de ce vrei să vorbim două ore? Nu vrei mai bine altceva...
- A... nu , nu, nu... Vreau doar să vorbim. Şi o să vezi... o să-ți placă.
Cotiră prin spatele unui chioş de tablă traversară o străduţă şi ...
-Aici locuiesc.
Grasul deschise dintr-o singură mişcare uşa de metal a blocului şi cu un gest de adolescent
sări primele trepte apoi se opri şi ridică o mînă în aer, semn că aude ceva.
-Stt... vecinii. Poţi să-ţi scoţi tocurile?
Rămasă în pragul uşii Suzi mai mult speriată decît uimită spuse un da scurt şi se conformă.
- Vino după mine, îi şopti grasul şi o luă de mînă. Aici, ultima garsonieră.
- Pai de ce nu mi-ai spus că stai la parter că mergeam pe vîrfuri. Of... Pufarină pufoasă... Ce mă fac eu cu dumneata....
- Stt.... stai să deschid uşa. Precaut bagă cheia în broască şi o roti încet. Se auzi un pocnet înfundat şi uşa se deschise.
- Sper că nu stai cu mama sau aşa ceva... ca plec să ştii, îi şopti Suzi.
- Nu, locuiesc singur, hai, repede intră. În şoaptă vocea grasului părea şi mai pîrţîgăiată. Aprinse becul pe hol. O grămadă de papuci aruncaţi care încotro se hlizeau la ei. Ai grijă să nu te împiedici. Eu o păţesc mai tot timpul spuse bărbatul în timp ce se aplecă să ia din papucii de pe jos.
- Aşa. Deci ăsta e cuibuşorul tău de nebunii mister Pufarină...
Camera nu era prea mare, avea un dulap vechi, o masă, un pat şi două scaune din împletitură de răchită.
Suzi se aşeză picior peste picior pe unul din scaune, îşi scoase pachetul de ţigări, bricheta. Între timp grasul trebăluia prin bucătărie.
- Se poate fuma la tine nu?
- Da, da.... răspunse bărbatul parcă cu o octavă mai jos.
- Auzi, da aici miroase groaznic, scuză-mă că îţi zic da nu vrei să deschizi puţin fereastra?
- Ce spui? Nu te-aud.
- Nimic, las-o baltă. Vorbi mai mult pentru ea, şi trase cu putere din ţigară. Freak, freak... Avea dreptate Lili.
- Vin imediat, un vin nu vrei? Am unul roşu foarte bun E de la basarabeni. De Cricova. Ai auzit de crama asta nu? Încă puţin să scot nişte pahare.
- Da. Pufarină... Am auzit...
- Aduc şi nişte alune?
- Adu...

III.
Preţ de cîteva minute se aşternu liniştea. Grasul umplu paharele şi sorbi încetişor.
-Pot să te privesc în ochi. Îmi plac ochii tăi.
Suzi clipi provocator din gene. Sigur Pufarină. Poţi să te holbezi cît vrei ai plătit pentru asta.
-Da, da... nu e vorba de bani. Eu sunt un pic mai timid...la început desigur... după ce ne cunoaştem mai bine sunt cu totul altfel.
- Hîm da poate nu vreau să ne cunoaştem mai bine. Poate n-o să ne mai vedem niciodată după seara asta.
- Ei asta nu... adică.... Auzi ţie îţi plac timbrele?, schimbă subiectul. Am patru clasoare. Le colecţionez din clasa a patra.
- Eşti nebun. Da ce timbrele se colecţionează.
- Cum nu ştii ?
- Nu... Şi de asta m-ai adus la dumneata să-mi arăţi timbre. Hai sincer nu vrei să-ţi fac nimic. - - Nu sunt obişnuită să zac aşa fără să nu fac nimic.
- Dar vorbeşti cu mine cum aşa...
- Da, da....ai dreptate, hai mai bine arată-mi timbrele... sunt curioasă. Se răzgîndi brusc fata.
Grasul deschise dulapul şi scoase un clasor vechi cu coperţi albastre.
- E chinezesc. E primul meu clasor. Uite. Se aşeză în genunchi lîngă fotoliul.
- Mă laşi pe mine, îi spuse aceasta.
- Nu, nu... să nu pui mîna pe ele că le voalezi.
- Le ce? Mai da ştii că ai umor. Cum să violez eu nişte timbre. Rîse scurt. Eşti ciudat să ştii.
- Da... uite la seria asta e din 1960.
- Sunt valoroase? întrebă fata.
- Nu chiar aşa, alea neştamplilate sunt mai valoroase.
- Auzi da de unde le ai? Le-ai desprins de pe scrisori sau cum.
- Sunt de cumpărat.
- Aha.... Adică ai dat bani pe hîrtiuţele astea ca să te uiţi seara la ele.
- Cam aşa ceva.
- Bună afacere Pufarină. Mai toarnă-mi nişte vin. E super.
- Sigur. Grasul umplu din nou paharele.
- Ştii ce începi să-mi devii simpatic. N-am avut nici un client aşa ca dumneata.
- Da? Se minună grasul.
- Auzi o să te întreb ceva da să nu te superi.
- Spune că nu mă supăr.
- De ce nu vrei să ne-o tragem? Nu poţi sau eşti homo?
Grasul duse ochii în pămînt şi oftă.
- Nici una nici alta lasă că ştiu eu, izbucni Suzi ca şi cum ar fi descoperit ceva. Tu eşti virgin... - Da.... Timiditatea te omoară. Asta e?
- Hai mai bine să nu vorbim despre asta. Prefer să nu-ţi răspund. E bine?!
Pai ce fel de bărbat eşti măi Pufarină, cum să nu poţi răspunde la o simplă întrebare...Uite-te la tine eşti ditamai omul. Auzi nu vrei să mă dezbrac aşa pentru dumneata. Să vezi şi tu o femeie goală. Aaa...?
Grasul umplu paharele.
- Hai să mai bem un pic...
- Da, da... aşa.... mai toarnă nişte vin. De la basarabeni zici...
- Da.
- Bun vin... Şi totuşi? Îmi spui şi mie ce şi cum. Sau poate nu-ţi plac? Nu-ţi plac aşa-i?
- Nu, raspunse cu timiditate voce pîrţîgăiată.
- Atunci!?

IV.

- Vezi, spuse grasul, la lumina de veioză te văd altfel. Vezi, cînd e aprins becul din tavan nu ai deloc intimitate, vezi, ai senzaţia că e soarele, iar eu urăsc soarele. Vezi Suzi... mie îmi place luna, lumina ei....vezi...
- S-a golit sticla. Mai ai ceva de băut... Pufarinule ?
Grasul se ridică instantaneu de pe covor.
- Sigur, mai am încă două.... imediat, Orbecaind spre uşă se împiedică şi căzu direct în braţele fetei..
- Scuză-mă... dădu să se ridice însă femeia îl strînse cu putere de braţe.
- Stai aici, îi spuse poruncitor. Abia atunci se priviră cu adevărat în ochi. Am să te...
Se priviră aşa o vreme, gras simpatic, pufarină, pufoasă.... Suzi izbucni într-un rîs isteric şi îl împinse cu putere apoi exclamă.
- Unde dracu am ajuns... O doamne!
- Aduc vinul imediat, stai numai puţin, Grasul se ridică şi ieşi fulgerător din cameră.
- Totul e pe dos... Cred că.... auzi.... Pufarină.... Nu vrei pe din dos....
- Imediat, imediat.... nu găsesc tirbuşonul.
- Gras tîmpit, freak.... Spuse în şoaptă în timp ce îşi trase ciorapii.
Bărbatul apăru în pragul uşii şi scoase un sughiţ.
- Gata!
- De ce m-ai adus aici? Îl întrebă sec fata.
- Iar începi?, mormăi bărbatul. Vreau doar să vorbim.
- Nu! Fac ce vrei tu... Ce vrei? Eu vreu nişte vin... Îi smulse sticla din mînă şi îşi turnă cu neglijenţă.
- Ai grijă, să nu verşi.
- Ha!
- Să înţeleg că asta e viţa ta? Apropo lucri undeva?
Grasul se fîstîci şi o prinse de mîna în care ţinea sticla.
- Lucri pe dracu! Hai... vorbeşte-mi dacă asta vrei. Suzi de la psihiatrie te ascultă. Bagă...
- Ai plătit nu? Vorbeşte-mi! Se răsti pe un ton prefăcut.
Grasul se aşeză se scaun şi îţi aprinse nervos o ţigară.
-Aaa... nu vorbeşti...Binee.... atunci am să vorbesc eu dacă nu te superi. Te superi nu?
Deci... în primul rînd mîncai pufarine în liceu, colegi ţi-au pus porecla asta. A... nu, nu ei... ci o fată care îţi plăcea.... Aha.... Iar tu nimic...
- Lucrez, zise brusc grasul. Sunt tăbăcar.
- Adică faci cojoace... Suzi rîse din nou. Cojocar din ală care vine la Sfînta Paraschiva....
- Nu! Eu doar prelucrez pielea nu ştiu să croiesc. E... mai complicat....
- Aha... Da o femeie ştii să prelucrezi Pufi? Ştii pe dracu!

V.
Farurile unei mașini luminară puternic camera iscodind parcă preț de cîteva secunde apartamentul. Bărbatul duse mîna la ochi și spuse parcă cerîndu-și scuze.
- E vecinul... își parchează mașina.
- Auzi tu chiar ești tăbăcar sau... îți bagi joc de mine...
- Nu...
- Nu ce?
- Nu sunt tăbăcar... Tatăl meu a fost. Eu nu lucrez deocamdată nicăieri. Dar caut...
- Și cum merge?
- Deocamdată nimic.
- Aha... Da ce știi să mai faci în afară de croitoria asta cu piei de animale?  Știi să te bați?
- Așa și așa...
- Ai putea să încerci ca paznic, ești destul de gr... pardon corpolent... se caută acum genul tău. Nu se cîștigă cine știe ce dar... tot e ceva...
- Da... dar... eu nu sunt violent.
- Ha... Toți bărbații sunt.
- Departe de mine...eu... nu
- Tu nu... tu nu ești bărbat? Să fim serioși.
- Sunt.. adică...
Îl privește cu un aer de cunoscătoare.
- Mie mi se pare că ești și încă unul foarte zdravăn la trup... În fine...  vezi că ți s-a mai dus încă de jumătate de oră.  Poate vrei să vorbim despre altceva... sau cine știe... poate vrei să face sex... încă sunt dispusă pentru o partidă rapidă...
- Nu știu ce să zic...
- Nu zi nimic... bea... sa terminăm sticla... e pacat...
- Să știi că ești singura femeie în afară de... care îmi placi... adică....
- În afară de?
- Adică... fără afară... ești deosebita asta vroiam să spun.
- Ha! Unde te-ai născut?
- Te rog... nu mă înțelege greșit...
- E vorba de mama ta... hai... nu mai fă pe interesantul.
- Da. E din Basarabia... Ea  e pentru mine ... cel mai sfînt lucru.
- Eram sigură... Măi băiatule... așa nu mai merge... vezi și tu cum stau lucrurile.... vezi?
- Trebuie...
- Așa... vezi că știi și tu ce și cum... Trebuie să fii tu! Trebuie să rupi măgarul în două!
- Da.
- Să-l jupuiește de piele ... trebuie să te miști cumva... nu se mai poate așa... tu nu vezi că nu mai ai nici un dram de personalitate... tu nu nu ai coie mai băiatule!
- Ei... ai băut prea mult.. vorbești prostii...
- Da...?! Așa ți se pare... Ha... Pufarină... Ești un delicat....
- Gata! Plătesc, adică te-am plătit pentru că ai fost cu mine... pentru că...  ai vorbit  frumos... pentru...
- Pentru a te fute jigodie! Cacanar ce ești... hai... bagă-ți mobidicul ala al tău în mine...  dacă poți.... Baga! Bagă... Să te văd!
- Taci!
- Pu-fa–ri-nă!
- Taci... te rog... uite banii... gata... mi-a ajuns... poţi să pleci dacă vrei... nu mai am nevoie de serviciile tale!
- Pot să iau sticla cu mine?
- Ia ce vrei...
- Mi-a făcut plăcere... să ştii că nu îţi port pică... nu... ai.. adică vinul a fost excelent!
- Da...
- Da... Pufarină... eşti un scump... Accept orice... La urma urmei sunt banii tăi.
- Eşti la fel ca celelalte.
- Viaţa e dură scumpule.

........
to be continued







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu