• Citeste fragmente din romanul Ema (Fetita din conserva) de Lucian Parfene••• O cronica la spectacolul... Prapadul! Regia Lucian Dan Teodorovici Precum si alte texte numai pe Teatru Online •

marți, 15 mai 2012

Nae

Pentru că tot e campanie electorală și vă este foarte greu sa alegeți pe cine să votați, eu vă fac această ofertă electorală NAE! - prototipul candidatului de ieri și de azi.
Nae Cațavencu, avocat, director-proprietar al ziarului ”Răcnetul Carpaților”, prezident fondator al Societății Enciclopedice Cooperative ”Aurora Economică Română”.
Așadar, pe de o parte avem de a face cu un personaj complex, avocat, director proprietar, un om cu inițiative, educat, implicat în politică, activ în societate. Pe de altă parte e și o persoană dubioasă, cunoscător al multor secrete, avid de scandaluri, bîrfe, comploturi, un om fără scrupule, un șantajist, alunecos, șiret și expansiv.
 Îl văd  stînd în biroul său situat undeva la etaj, separat de ziariștii din redacția ”Răcnetul Carpaților”, un fel de centru de operațiuni al afacerilor sale. O scară de lemn, în spirală, duce către o ușă mare, capitonată. Pe ea stă scris cu litere aurite: ”Nae Cațavencu, avocat, director”
E o încăpere mare, spațioas, cu două ferestre care dau spre stradă. În față un covor lung duce către biroul său. În dreapta o bibliotecă în care se află cărți de drept și multe ziare. În stînga ușii un cuier pom în care sunt atîrnate un sacou, o palărie, și un baston cu mîner de argint în formă de leu. Pe peretele din dreapta e harta județului lîngă care se află un tablou ieftin, fără valoare. În stînga două fotolii simple din piele și în colț un ceas cu pendulă. În spatele biroului, un fotolui cu spătar din piele de Cordoba, deasupra fotografia sa frumos înrămată. Fereastra e mai tot timpul deschisă. În birou pătrunde zgomotul străzi. Pe masă se află, o calimară de cerneală, cîteva tocuri, o radieră, o scrumieră mare, o pipă englezească și un clopoțel de chemat servitorii. Ediția curentă a ”Răcnetului” e frumos împăturită într-un colț.
Cine este acest om? Cum arată? E un pic plinuț, poartă monoclu, are un unceput de chelie și e mic de statură. Se îmbracă elegant dar nu ostentativ. Vazut pe stradă pare un domn oarecare... Însă sub masca banalului se ascunde un cu totul alt om.  Eu îl văd savurîndu-și în fiecare dimineață ceaiul ori cafeaua, rasfoindu-și propriul ziar de fiecare dată cu satisfacție, devorînd fiecare articol, căutînd greșelile zețarilor, și punînd pe ici pe colo cîte o virgulă scăpată corectorului. Fiecare zi începe la fel pentru el dar cu siguranță nu se va termina la fel. E un om care planifică tot. E calculat și temeinic. Oare ce surprize îi va aduci ziua de azi? Cine va bate la ușa sa gata să-i aducă vreo scrisoare compromițatoare la adresa cuiva...  Vreun pont! Poate azi nu e nici o intrigă prin tîrg, poate că nu nimic demn de paginile ziarului său. Poate că nu vor veni decît cîțiva împricinați să reclame furtul unui ”bolentin” ori pierderea vreunei ”orătănii”... sau poate, de ce nu, vreo cucoană care auzind de reputațiuna sa de mare avocat va fi apelînd la el în vreun proces de divorț. Să fie vorba și de vreo ceartă între doi ”propritari” pe vreo moșie din capătul ”jiudețului”? Cine știe? Cațavencul așteaptă, așteaptă fumînd tacticos pipă. În ușă se aud trei batai scurte. Ușa se deschide. Tradare! strigă cineva!
Cațavencul e ambițios, lacom, vrea să controleze oamenii politici, ba chiar mai mult, vrea să devină el însuși deputat. E un vînător de funcții, de titluir, de imagine. Se crede mereu nedreptățit, dar nu se lasă. Ziarul există doar pentru ai servi scopurilor sale și nimic mai mult. E un instrument de opresiune, de manipulare și de propagandă politică. Cațavencul nu e niciodată trist, niciodată vesel, e doar nemulțumit. El nu se simte confortabil în pielea sa, el vrea să parvină cu orice preț. Cațavencul nu are scrupule dar pe undeva e și un laș. Ține mult la poziția sa și e în stare de orice pentru a se salva, se dă cînd cu stînga cînd cu dreapta, nu îl interesează în mod explicit ideiile politice. El sa fie el pe val, mereu în centrul atenției. Știe să cadă mereu în picioare, vrea să conducă indiferent în numele cui sau cu cine. Mimează multe stări. Nae Cațavencu e și un mare mincinos. E esențial pentru unul ca el. E și un profitor, și un bun amant, (în sensul că știe să-și ascundă relațiile) și evident nu ezită să le ”aibă la mînă” pe cucoanele pe care inevitabil le părăsește fără prea multe explicații.
Nae Cațavencul e în esență un egocentrist. El crede că lumea se învîrte în jurul său. E un egoist, e și un pragmatic. Nae e și un bun manipulator, îi place tare mult să vadă cum masele îi ascultă discursurile demagogice. Pe unele le-a exersat ca un actor conștiincios în fața oglinzii. El folosește oamenii, îi manipulează apoi după ce își atinge scopul renunță la ei. Îi place tare mult să peroreze, să se audă vorbind și pentru că e bine înfipt în scaun și are mijloace banești considerabile el desconsideră oamenii de rînd numindu-i...”gogomani”.
Nae nu are prieteni, are doar numeroși amici de conjuctură. Are ambiții și pretenții mari, dar caracterul său e josnic. Nu le va atinge niciodată... dar el nu știe asta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu